Copilul se poate teme ca motivul pentru care parintele a plecat este ca nu il mai iubeste pentru ca a fost rau
14-06-2010
Sursa: SmartWoman.Hotnews.ro
------------------
Un interesant articol pe tema efectelor pe care le are divortul asupra copiilor din casatorie a fost publicat in SmartWoman, continand opiniile de specialitate ale unui psiholog in ceea ce priveste evitarea situatiilor traumatizante pentru copii, atunci cand nu mai exista nicio sansa de impacare intre parinti.

Suntem deja obisnuiti in societatea romaneasca urbana – in special, cu divortul cuplurilor cu copii. Vorbim despre un moment foarte dificil, complicat pentru familie ca tot, precum si pentru fiecare membru in parte. Luam in considerare faptul ca si inainte de luarea deciziei de ruptura dintre parinti s-a trecut printr-o perioada tensionata psihic, afectiv, in care poate s-au cautat solutii ori s-au aruncat reprosuri, cateodata si pumni.

Adultii ale caror casatorii se destrama continua sa abia datoria de a-si proteja cat mai mult copiii, chiar si intr-un moment in care ei insisi sunt deja coplesiti de propriile lor sentimente, iar in cazul unui divort, alaturi de furie ei pot simti si teama si durere cauzata de pierderea relatiei cu celalalt, fapt ce ar putea complica datoria lor de a se concentra aspura binelui copilului.

De multe ori, in acest gen de situatii, copilul pe langa a fi martor se poate invinovati pe el insusi pentru ce se intampla, dorindu-si ca mama si tata sa fie din nou impreuna chiar daca si inainte in familie exista multa tensiune. Copilul se poate teme ca motivul pentru care parintele a plecat este ca nu il mai iubeste pentru ca a fost rau.

Cea mai traumatica situatie pentru copil in cazul unui divort este aceea in care este pus la mijloc in cadrul animozitatilor dintre parinti, carora le poate fi uneori mai usor sa-si exprime furia resimtita fata de celalalt folosindu-se de copil. Acest gen de atitudine ii face rau copilului, putandu-l afecta chiar si in viitor in ceea ce priveste increderea in adulti si capacitatea de a lega relatii solide ei, dupa cum ar putea duce si la situatia in care copilul va creste cu convingerea ca o casnicie este, in sine, plina de conflicte.

Parintele divortat trebuie sa ia in calcul faptul ca a arata animozitate fata de fostul sot, mai ales in fata copilului, l-ar putea speria pe acesta. O relationare plina de furie a parintilor il poate face pe copil sa se gandeasca «daca mama si tata se urasc atunci ma pot uri si pe mine», alaturi de gandul ca «daca unul dintre ei m-a parasit, de ce nu ar putea sa o faca si celalalt?» mai ales in cazuri precum cel prezentat in care parintele chiar formuleaza amenintari dure la adresa copilului.

Incurajez o atitudine matura si responsabila prin care ambii parinti sa ii repete copilului ori de cate ori e nevoie ca il iubesc si nu au vrut sa il paraseasca pe el, insa ei doi nu mai puteau trai impreuna, dar amandoi isi doresc sa fie alaturi de el si nimic nu poate schimba dragostea lor pentru el sau faptul ca ii vor fi alaturi.

Un copil are nevoie sa stie ca parintii se pot descurca singuri cu criza cauzata de divortul dintre ei, ca nu este nevoie ca el sa isi sacrifice copilaria, independenta, pentru a satisface nevoile parintelui singur, parasit, in aceasta situatie capacitatea copilului de a-si dezvolta propria identitate putand fi afectata.

Integral in SmartWoman