Familia rosie, familia albastra 04-06-2010 Sursa: www.NYTimes.com Redactor: Janina ------------------ Acum 50 de ani, structura familie americane era remarcabil de uniforma. Cei bogati se casatoreau intr-o aceeasi ratie ca si cei saraci sau ca si clasa de mijloc. Rata divortului era foarte joasa pentru absolventii de colegiu sau liceu. Nasterile in afara casatoriei, desi mai comune printre afro-americani, erau foarte rare in orice regiune sau comunitate.
Asta a fost acum mult timp. Familia intacta de doi parinti este eclipsata de decenii: saptaman trecuta, Centrul de Cercetare Pew a raportat ca in 2008, 41% dintre nasterile americane au avut loc in afara casatoriei, cea mai mare cifra inregistrata pana acum. Si de la ratele de divort pana la nasterile adolescentine, aproape orice indicator al modului de viata al familiei variaza dramatic in functie de educatie, rasa, pozitie geografica si venit.
Intr-o convergenta rara, conservatorii si liberalii sunt de acord cum s-a ajuns la acest lucru. Mai intai, revolutia sexuala a rasturnat vechea ordine a unui singur salariat in cadrul gospodariei, casatoriile timpurii, si stigmatele puternice impotriva divortului si maternitatile necasatorite. Urmarile acestora fiind, gasirea unui nou echilibru a claselor profesionale. Astazi, cuplurile ce au colegiul in special absolventii au tendinta de coexista timpuriu si a se casatori tarziu, intarziind nasterea unui copil si crescand familii mai mici decat cele ale parintilor lor, bucurandu-se de o rata a divorturilor mai scazuta si copii mai putini in afara casatoriei.
Pentru restul tarii, acest echilibru confortabil nu este la indemana. In clasa de jos (negri, albi sau hispanici) familiile intacte sunt acum un specimen pe cale de disparitie.
Pentru clasa de mijloc a americii, idealul unei familii formate din doi parinti inca dureaza, dear realitatea este mult mai haotica: mariajele timpurii coexista cu frecventa divorturilor, iar rata nasterilor in afara casatoriei continua sa creasca.
Cand vine vorba de invatarea unei lectii din aceste povesti, totusi, acordul dintre liberali si conservatori se sfarseste. Dreapta tinde sa empatizeze ceea ce s-a pierdut, venind cu argumentul ca majoritatea americanilor – in special cei saraci si clasa muncitoare – ar beneficia de o legatura mai puternica intre sexe, casatorie si procreere. Stanga argumenteaza ca revolutia nu a fost inca completa: este esecul celor de dreapta ca sunt impotriva avortului, contraceptiei si a educatieie sexuale, ce impiedica clasa sociala de jos a americii sa atinga o stabilitate superioara din clasa de mijloc, precum si ob?inerea beneficiilor sociale si economice.
Aceasta este una din temele ”Familia rosie contra familiei albastre”, o nou carte provocativa scrisa de doi profesori de drept, Naomi Cahn si June Carbone. Autorii descriu o america rosie conservativa cultural care s-a impotmolit ce incearca sa sustina modele sociale. Indistand (nerealistic) pe castitatea inaintea casatoriei, Cahn si Carbone argumenteaza ca conservatoristii sociali garanteaza prin asta ca acesti copii vor avea sarcini mai timpurii si mai dese (vezi Palin, Bristol), ducand astfel la nasteri adolescentine, casatorii violente si o rata a divorturilor ridicata.
Acest ciclu autodistructiv ar putea explica de ce statele conservatoare social au mai multa instabilitate familiala decat, sa spunem, liberalistii culturali din nord-est.
Daca esti in cautare de casatorii durabile, indreaptate catre Massachusetts, nu catre Alabama.
Cartea lui Cahn si Carbone este suficient de nuantata pentru a complica tezele liberale prietenesti. Ei recunosc, de pilda, ca sunt defapt multiple modele de familii rosii, de la mormonii din vest la suburbiile din Sunbelt pana la satele din sud.
Si mai important este ca Cahn si Carbone deasemeni recunosc unul dintre aspectele polarizante ale unui model de familie albastra. Statele conservatoare au mai multe nasteri adolescentine si mai multe divorturi, dar statele liberale au mult mai multe avorturi.
Liberalii cateodata argumenteaza ca prefera abordarea unei vieti de familie pentru a reduce necesarul unui avort.
In realitate, ar putea depinde de avorturi pentru a avea succes. Rata sarcinii adolescentine in Conneticut-ul albastru, de exemplu, este aproape identica cu rata sarcinii adolescentine in Montana rosie. Dar in Conneticut, aceste sarcini doar jumatate din ele sunt posibile sa fie duse pana la termen. Per ansamblu, rata avorturilor este de doua ori mai mare in New York decat in Texas si de tri ori mai mare in Massachusetts decat in Utah.
Deci nu sunt doar contraceptivele care intarzie sarcina in statele liberale si nu este doar un devotament nebun pentru educatia abstinetei care duce la sarcini adolescentine si casatorii in graba in America conservatoare. Este deasemeni o problema de cat de plauzibila este o optiune a avortului, atat moral cat si practic, depinzand de cine esti si unde esti.
Indiferent daca este de ontinut sau nu pentru majoritatea americanilor, modelul de familie albastra clar functioneaza: conduce la casatorii de succes si prosperitate materiala, si este foarte indicata pentru societatea noastra mobila globalizata.
Prin comparatie, modelul de familie rosie poate arata ca fiind disfunctional – un amestec de rigori si permisivitati, ale carui idealism nu se potriveste intotdeauna cu faptele unei vieti contemporane.
Dar reflecta reflecta totusi si altceva: o incercare, compromisa totusi, de a naviga prin revolutia sexuala americana fara a te baza pe avort.
|