Divortul in Scotia 29-03-2010 Sursa: Wikipedia Redactor: Janina ------------------ Aproximativ o treime din casatoriile din Scotia finalizeaza printr-un divort, dupa o medie realizata pe aproximativ 13 ani. Cererile de divort in Scotia pot fi inaintate atat Curtii Sheriff cat si Curtii de Apel. In practica, numai cazurile in care sunt implicate mari sume de bani sau cu elemente internationale, ajung la Curtea de Apel. Daca, cum se intampla in mod normal, nu exista probleme de litigiu, nu este necesara angajarea unui avocat. Legea divortului (Scotia) din 1976.
Este probabil ca perioada de doi ani de separatie impusa pentru un divort fara vina, cu consimtamant, sa fie redusa la un an. Se pot astfel observa schimbarile introduse sub auspiciile Parlamentului Scotian prin intermediul Legii Familiei (Scotia) din 2006. Problemele pe care le ridica Legea Familiei cad in sarcina Parlamentului Scotian si a Executivului Scotian.
Consecintele finanaciare ale divortului sunt rezolvate prin intermediul Legii Familiei (Scotia) din 1985. Aceasta asigura diviziunea proprietatii matrimoniale in cazul unui divort. Proprietatea matrimoniala se refera la bunurile acumulate de soti in timpul mariajului si inainte de separatie, precum si locuinta si mobilierul capatate pentru folosinta inainte de casatorie, excluzand insa proprietatile dobandite prin daruire sau mostenire.
Oricare din cuplu casatorit poate inainta instantei de judecata cererea in temeiul legii din 1985. Instanta poate hotari plata a unei sume capitalizate, transferul de proprietate, plata unor sume periodice, precum si alte hotarari ocazionale.. In procesul de hotarare a unui ordin judecatoresc, Curtea este, in conformitate cu legea, ghidata de urmatoarele principii:
Valoarea neta a proprietatii matrimoniale va trebui sa fie impartita in mod echitabil si punctul de plecare este ca ar trebui partajata in mod egal, dar
o socoteala corecta trebuie sa tina seama de avantajul economic realizat de oricare dintre parti prin contributii catre celalalt si de dezavantajul economic suferit de oricare dintre parti, in interesul celeilalte parti sau a familiei; si
Povara economica a ingrijirii unui copil cu varsta sub 16 ani provenit din casnicie, trebuie impartita echitabil intre cei doi soti (dar sustinerea copilului nu este in mod normal acordata de catre Curte, asa cum este in majoritatea cazurilor, subiectul Agentiei pentru Sprijinul Copilului).
Abordarea generala a Instantei Scotiene este de a rezolva problemele financiare prin acordarea unei sume capitale, daca este posibil, care sa permita o intelegere „curata” dar, in unele cazuri pot fi platite alocatii periodice, de obicei pentru o perioada limitata. Vina nu este in mod normal, luata in considerare.
Deciziile cu privire la responsabilitatile pentru cresterea copilului, cum ar fi resedinta si hotararea cu privire la vizite sunt rezolvate in conformitate cu Legea Copilului (Scotia) din 1995. principiul de baza este interesul optim pentru copil, cu toate ca ipoteza initiala este, in practica, faptul ca este in interesul copilului de a mentine legatura cu parintele care nu detine custodia.
|