|
Comisia Europeana face un pas inainte alaturi de 10 tari pentru a garanta copiilor si parintilor securitatea juridica in legatura cu casatoriile transfrontaliere
24-03-2010
Sursa: Portalul Europa.eu
------------------
Bruxelles, 24 martie 2010
O austriaca se casatoreste cu un britanic in Marea Britanie. Cuplul locuieste doi ani in Austria, alaturi de fiul lor. Dupa aceea, sotul pleaca, iar sotia doreste sa divorteze, insa nu stie ce legislatie se va aplica in cazul divortului sau. Poate sa divorteze in temeiul legislatiei austriece sau se aplica legislatia din Marea Britanie? Mii de europeni se regasesc in astfel de situatii dificile in fiecare an deoarece fiecare tara din UE dispune de propriul sau sistem pentru a determina care este legislatia nationala aplicabila divorturilor. Comisia Europeana propune astazi o solutie concreta: o lege care sa permita cuplurilor sa aleaga legislatia nationala aplicabila in cazul divortului lor. Regulamentul propus de UE va ajuta cuplurile de nationalitati diferite, cuplurile care locuiesc separat in tari diferite sau cele care locuiesc impreuna intr-o alta tara decat tara lor de origine. Obiectivul este de a reduce impactul negativ asupra copiilor si de a proteja parintii mai vulnerabili in cursul procedurilor de divort. In UE se inregistreaza aproximativ 300 000 de casatorii internationale in fiecare an.
Propunerea de astazi este rezultatul unei solicitari formulate de 10 state membre (Austria, Bulgaria, Franta, Grecia, Ungaria, Italia, Luxemburg, Romania, Slovenia si Spania) si ar fi prima oara cand se recurge la mecanismul de "cooperare consolidata”.
"Cuplurile internationale se pot confrunta cu probleme juridice arbitrare care pot transforma tragedia divortului intr-un dezastru financiar si emotional, ingreunand intr-o masura considerabila viata persoanelor in cauza”, a afirmat dna Viviane Reding, vicepresedinte al Comisiei si comisar al UE pentru justitie, drepturi fundamentale si cetatenie. "Mii de cupluri se gasesc in situatii personale dificile deoarece sistemele legislative nationale nu au reusit pana acum sa ofere raspunsuri clare. In multe cazuri, copiii si sotul mai vulnerabil au de suferit. Refuz sa ii las pe cetatenii UE sa isi gestioneze singuri divorturi internationale complicate. Doresc ca acestia sa aiba la dispozitie norme clare astfel incat sa stie in orice moment ce optiuni au. De aceea am hotarat sa facem astazi un pas inainte.”
Situatia actuala a cuplurilor transfrontaliere este complexa:
20 dintre tarile UE stabilesc care este legislatia nationala aplicabila pe baza unor factori de legatura, precum nationalitatea si sederea de lunga durata, astfel incat divortul intre soti este reglementat de o legislatie nationala care prezinta relevanta pentru acestia;
7 dintre statele membre ale UE (Danemarca, Letonia, Irlanda, Cipru, Finlanda, Suedia si Regatul Unit) aplica legislatia lor nationala.
Aceste norme privind conflictele de legi produc complicatii juridice si genereaza costuri importante, ceea ce ingreuneaza divorturile amiabile si planificate.
Comisia propune astazi o metoda comuna pentru stabilirea legislatiei nationale aplicabile cuplurilor internationale. In temeiul regulamentului propus:
cuplurile internationale vor avea mai mult control asupra separarii lor. Acestea vor putea hotari cu privire la legislatia nationala aplicabila divortului lor, cu conditia ca unul dintre soti sa aiba o legatura cu tara respectiva. De exemplu, un cuplu suedo-lituanian care locuieste in Italia poate solicita instantelor italiene sa aplice legislatia suedeza sau lituaniana;
instantele vor dispune de o metoda comuna pentru a decide cu privire la legislatia nationala aplicabila atunci cand sotii nu se pot pune de acord.
De asemenea, cuplurile vor avea posibilitatea de a hotari de comun acord cu privire la legislatia care li s-ar aplica in caz de divort, chiar daca nu intentioneaza sa se separe. Acest lucru va conferi acestor cupluri mai multa securitate juridica, previzibilitate si flexibilitate si va contribui la protejarea sotilor si a copiilor lor de proceduri complicate, lungi si dureroase.
Propunerile vizeaza, de asemenea, sa protejeze sotii mai vulnerabili, evitand ca acestia sa fie dezavantajati pe nedrept in cursul procedurilor de divort. In prezent, partenerul care isi poate permite sa suporte costurile de calatorie si cheltuielile de judecata poate sa "se precipite la tribunal” intr-o alta tara, astfel incat cazul sau sa fie reglementat printr-o lege care ii protejeaza interesele. De exemplu, daca unul dintre sotii unui cuplu polonez se muta in Finlanda, acesta poate solicita, dupa un an, divortul in aceasta tara, fara a avea nevoie de consimtamantul celuilalt sot.
Noile norme ar combate acest tip de cautare a jurisdictiei celei mai favorabile in statele membre care participa la cooperare, prin garantarea aplicarii legislatiei din tara in care sotul mai vulnerabil locuieste impreuna cu partenerul sau sau in care cei doi soti au avut ultima resedinta comuna.
Statele membre ale UE trebuie acum sa decida prin vot daca cele 10 tari sunt autorizate sa recurga la cooperarea consolidata. Parlamentul European trebuie, de asemenea, sa isi dea acordul. "10 guverne au invitat Comisia sa propuna o solutie. Recurgerea la procedura de cooperare consolidata este un semn pozitiv care arata ca UE dispune de flexibilitatea necesara pentru a-si ajuta cetatenii, chiar si in chestiuni juridice dificile. Obiectivul meu este de a-i ajuta pe cetateni sa beneficieze pe deplin de dreptul lor de a locui si de a lucra oriunde in Europa”, a declarat dna Viviane Reding, comisarul UE pentru justitie.
Context
In 2006, Comisia a propus pentru prima data sa ajute cuplurile internationale, insa planul (asa-numitul Regulament "Roma III”) nu a beneficiat de sprijinul unanim necesar din partea guvernelor din UE. De atunci, 10 dintre tarile UE (Austria, Bulgaria, Franta, Grecia, Ungaria, Italia, Luxemburg, Romania, Slovenia si Spania) au declarat ca doresc sa recurga la asa?numita cooperare consolidata pentru a promova masura. In temeiul tratatelor UE, noua sau mai multe tari pot recurge la cooperarea consolidata pentru a avansa in sensul unei masuri care, in ciuda importantei sale, este blocata de o minoritate restransa de state membre. Celelalte tari ale UE isi pastreaza dreptul de a se alatura oricand doresc.
Regulamentul propus astazi nu are niciun impact asupra capacitatii statelor membre de a defini casatoria.
|
