Greseli pe care le fac parintii atunci cand copiii lor divorteaza
22-09-2010
Sursa: www.divorcemag.com
Redactor: Janina
------------------
Aceptarea realitatii
O dificultate pe care o au parintii este acceptarea faptului ca decizia copilului lor de a divorta este o realitate. Recunoaste-ti: mariajul lor este in dificultate. Daca sunt seriosi copiii (si probabil ca sunt, altfel nu faceau astfel de anunturi), ca parinte, va trebui sa lasati la o parte negatia.

La fel ca si copiii lor care divorteaza, si parintii au de suferit.

Expertii in relatiile maritale si familiale compara etapele suferintei unui divort cu cele ale suferintei mortii cuiva drag. Ulterior socului si negatiei initiale, este o perioada sanatoasa de jelire care duce la acceptare si refacere. Ati putea crede ca, daca veti reusi sa intelegeti motivele deciziei fiului/fiicei, ati reusi sa va simtiti mai bine. Cu toate acestea, copilul dvs. este posibil sa se inchida in sine si sa nu fie pregatit sa vorbeasca despre problemele maritale.

Cautarea de motive
O alta greseala pe care o fac parintii este sa sara la concluzii privitor la motivul esuarii mariajul copilului lor.

S-ar putea sa aveti parte de multe nopti nedormite ghicind cum s-a intamplat asta fiului dvs., sau „cuplului perfect”. Veti gasi o lista intreaga a ceea ce considerati probabilitati credibile: poate copilul dvs. a petrecut prea multe ore la lucru si nu destule acasa. Poate stressul de la munca l-a acaparat, facandu-l indisponibil emotional. Lista posibilitatilor care au creat probleme maritale poate continua. Toate nefondate, desigur.

Poate in cazul dvs. stiti exact de ce copilul doreste sa divorteze. Unul dintre soti are o problema de dependenta, este abuziv, e un fustangiu notoriu sau are pe altcineva. Poate ca in timp veti gasi alte motive. Sau poate nu veti descoperi niciodata.

Intre timp, cel mai bun sfat nu este sa cautati raspunsuri cand sunteti in intuneric, ci sa oferiti suport.

Un butoi plin cu acuze
O alta greseala pe care o fac parintii atunci cand primesc vestea divortului copilului lor este sa se incarce cu vina pentru esec. Poate ca este mai usor sa dai vina pe tine decat sa accepti faptul ca, intr-un fel, copiii v-au inselat asteptarile neimplinindu-va visul. Multi parinti nu pot accepta umilirea si rusinea divortului copilului lor, chiar daca divortul este un lucru social acceptat in ziua de azi.

Un galon plin de vina
Prea multi parinti divortati poarta povara vinei cand ar trebui sa se concentreze pe puterea si experienta pe care le-ar putea oferi copiilor lor. „Am intalnit intr-o astfel de situatie, cand vorbeam cu o tanara femeie care initial dadea vina pe mama sa divortata pentru propriul esec marital. Pana la finalul interviului, Barbara si-a schimbat opinia si a declarat ca mama sa a fost de fapt un exemplu pozitiv”, spune autoarea cartii YOUR CHILD'S DIVORCE: What To Expect -- What You Can Do © 2006, Marsha Temlock.

De inteles, divortul copilului poate determina ca furia refulata sa iasa la suprafata in cazul parintilor care nu si-au rezolvat niciodata problemele maritale proprii. Este mult mai sanatos daca parintii pot coopera in loc sa dea vina unul pe celalalt si sa mareasca ruptura. Copiii dvs. nu au nevoie de si mai multa negativitate.

Incercarea parintilor de a repara ruptura
O alta greseala pe care o fac parintii incercand sa repare mariajul copilului este reactia de a expedia cuplul insistand sa mearga la consiliere familiala.

Un terapeut a explicat cum consilierea nu este o solutie de siguranta. Este o oportunitate de dezvoltare personala, o sansa de a intelege planurile fiecarui partener, de a observa dificultatile, mecanismele de aparare, si alte comportamente negative care cauzeaza certurile in relatie. Este un proces, nu o metoda de reparare rapida, de a reconstrui un mariaj – care poate sau nu sa fie posibila (considerand ca impacarea este inca posibila). Le puteti sugera sa mearga la consiliere, nu sa-i fortati.

Parintii ca Salvatori
Este dificil sa invinuim parintii pentru ca-si doresc ce e mai bun pentru copiii lor, dar in aceasta situatie, este mai bine ca ei sa se retraga si sa-i lase pe copii sa-si asume responsabilitatea. Un barbat suparat a spus in cadrul unui grup de sprijinire a bunicilor ca nu si-a iertat nici pana in ziua de azi parintii pentru lipsa lor de sustinere cand le-a spus cat de mizerabil se simte in mariajul sau. „Parintii mei m-au facut sa indur.

Am ramas casatorit cu opt ani mai mult decat ar fi trebuit, si a fost un calvar. Atata timp risipit.

Fa ce-ti spun, nu ce fac eu
Mai sunt si alte greseli parentale notabile. Una importanta ar fi tinerea propriului mariaj sau al altcuiva ca model. Casatoriile sunt diferite, la fel ca scoicile. In plus, ar putea arata perfecte stand in nisip, dar la o examinare mai atenta se vad toate crapaturile. Cel mai bun sfat este evitarea de a da drept model o casnicie sau de a da ca exemplu cum a trecut alt cuplu peste intemperii.

Conducerea de luni dimineata
Nu echivalati suportul emotional cu mustruluiala ginerelui/norei. Ati putea crede ca va consolati fiica spunand „ Ai facut bine ca ai scapat de pierde-vara ala” sau amintind fiului „s-asa ea era cam necioplita”. Nimeni nu vrea sa auda cum a pierdut timpul, bani si energie construind o relatie care era sortita esecului de la inceput. In schimb, recunoasteti cat de mult s-a straduit copilul dvs. sa faca relatia sa mearga. (Chiar daca nu a facut nimic si doar crede ca a facut). Nu puteti castiga lovind in ginere/nora. Fiti constient ca este posibil ca acest cuplu sa se impace sau sa pastreze legatura dupa divort.